Scrisoare de inceput

Draga "Tu"


In ultima vreme nu mai vorbim asa des ,si sincer nu ma deranjeaza foarte tare,dar e cidat ca ma obisnuisem sa fim macar prieteni,sa ne povestim chestii ,sa radem impreuna,dar poate acest lucru nu ne face bine ,fiinca ne amintim de vremurile cand eram impreuna si ne era asa bn.Probabil ca tu ai mers mai departe ,adica inteleg, nu cred k m ai iubit nici pe jumatate cat te am iubit eu pe tine fiinca tu ai renuntat la mine si nu conteaza daca te ai gandit ca acest lucru e pt binele meu sau ca te ai gandit tu in acele cluipe ca asa e mai bine,conteaza doar faptul ca ai plecat si m ai lasat.Nu m ai intrebat niciodata ce vreau eu ,ai gandit pentru amandoi,lucru pe care nu ti l am cerut niciodata.Crezi ca ai procedat corect?Defapt de ce te intreb cred k nici nu te mai gandesti la noi si cat de mult te am iubit.
Mereu am trait cu speranta ca vom fi impreuna pentru totdeauna,dar dorintele nu se indeplinesc niciodata sau poate o sa fim peste ceva timp,dar daca atunci o sa fie prea tarziu?Poate eu o sa intalnesc pe alcineva mai demn decat tine care chiar o sa merite si nu o sa renunte la mine,tu ce o sa faci atunci? O sa regreti! Dar alta intrebare cu ce o sa ma ajute pe mine atunci regretul tau sau mai bine zis cu ce o as te ajute pe tine?
Am atatea intrebari la care tu refuzi sa raspunzi.Ai incercat macar o clipa sa te gandesti la intrebarile mele ? Sau pur si simplu negi ca ar putea exista anumite lucruri inexplicabile ?
Sti nu as vrea sa te ranesc niciodata,dar as vrea sa dau timpul inapoi si sa te pun in locul meu atunci cand tu ai plecat fara nici o explicatie logica.Si poate iti pare rau ca m ai facut sa sufar dar cu ce ma incalzeste pe mine ? Si stiu ca nu ai cum sa ma ajuti dar as fi vrut pt o secunda sa nu fi zis anumite lucruri frumoase si sa nu ma fi facut sa ma indrogastesc de tine daca stiai ca nu o sa fi in stare sa ramai langa mine.
Suna copilaresc dar in adancul sufletului meu mai exista o scanteie de speranta pentru noi doi ,si stiu ca nu e bine ca e inca aprinsa acolo dar nu am putut sa sting tot focul.Si imi pare rau daca ti am gresit vreodata ,daca te am presat cand nu trebuia ,daca am tipat ,daca am fost geloasa sau daca te am ranit in orice fel dar te iubeam prea mult si imi era frica sa nu te pierd.Dar sti cum se spune:" De ce tie frica nu scapi niciodata".
Am scris toate aceste lucruri pt ca nu am avut oportunitatea as ti le zic,mereu schimbi subiectu cand vine vorba de noi.Si crede ma ca am incercat sa te inteleg ,sa imi dau seama de ce ai procedat in felul acesta dar nu ajung la nici o concluzie.Eu sunt de parere ca daca chiar iubesti cu adevarat pe cineva faci totul pt acea persoana si nu o lasi balta niciodata si tu nu ai demonstrat ca ma iubesti,tie doar itui placea ca eu eram diferita decat restul si ca meru faceam ceva nou,sa nu confundam iubirea cu dorinta de a experimenta lucuri noi sau cu obisnuinta caci nu sunt deloc asemanatoare.
In incheiere as vrea sa ti marturisesc ca am facut tot ce am putut ca sa fiu cu tine,de fiecare data cand ma indepartai eu veneam mai aproape de tine fiinca te intelegeam aveai probleme si voiam sa sti ca poti as te bazezi pe mine in legatura cu orice,de fiecare data cand am sunai eu eram acolo nu conta cu cine eram ,cateodata chiar simteam ca insist prea mult si poate tu nu am mai vrei dar nu ma puteam abtine.In fine iar am abat de la subiect ,vreau as sti ca eu am mutat muntii din loc ca sa fiu cu tine si tu nici nu ai aratat ca iti pasa,deci eu nu mai incerc.
Imi pare rau pt noi,dar intr o relatie e nevoie de doua persoane....